Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Autorul – dr. Sebastian Nicolau – începe cartea sa, AVATARUL UNUI JURĂMÂNT. PERIPLU ÎN CABINETELE A OPT MINIŞTRI AI SĂNĂTĂŢII, şi o sfârşeşte cu câte o scrisoare către un prieten de-o viaţă – la îndemnurile căruia s-a decis să consemneze fapte trăite în perioada unui secol zbuciumat, o scriere memorialistică, dar şi de istorie şi dialog cu vremurile şi oamenii. În scrisoarea finală către acelaşi prieten, precizează că lasă cititorilor dreptul moral de „a-l judeca“.
Rămas orfan la 10 ani, urmare a morţii tatălui, ofiţer în războiul din Est, venit bolnav şi zdrobit psihic din prizonieratul în URSS, autorul-personaj creşte sub ocrotirea mamei şi ajutorul material al unui unchi paternal. Şcoala primară şi Liceul „Cantemir Vodă“ din Bucureşti lasă urme adânci nu numai în amintire, dar şi în formarea intelectuală a tânărului, datorită valorii profesorilor pe care, cu recunoştinţă şi respect, îi evocă. Deşi cu o medie care îi dădea drept să se înscrie fără examen la orice universitate, „ratează“ interviul la Facultatea de Medicină, fiind „preferat“ de către comisie fiul unui profesor medic. (...)
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Începând de luna viitoare, Ministerul Sănătăţii propune modificarea sistemului de acordare a concediilor medicale.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Numele proprii sunt considerate a fi o importantă resursă terminologică. Descoperiri, teorii, invenţii; în medicină: semne, sindroame, boli poartă patronimul personalităţilor ştiinţifice (în general) care le-au realizat, observat, descris primele, nume, în general, atribuite de urmaşi ca recunoaştere a ideii originale, inteligenţei creatoare, activităţii înaintaşilor. De la aceste nume proprii, au derivat uneori adjective, verbe ori s-au creat sintagme. Eponim, -ă, eponimi, -e, s.m., adj. sunt cuvinte de origine greacă, dar care au intrat în română ca termeni preluaţi din franceză (eponimos – gr.; éponyme – fr.), semnificând pe cel care dă numele său unui lucru (Larousse). Se citează astfel, exemplificator, zeiţa Atena ca eponim al oraşului Atena. Dar şi substantive iniţial proprii, care au devenit termeni comuni, desemnând clase de obiecte: atlas, algoritm, badminton, barem, cadran, macadam, Watt. (...)